Lectia I Grecia Antica.

Ca deobicei ajung mereu in clasa cu jumatate de ora mai devreme! ce se intampla cu mine? infine casc si ma asez la catedra in timp ce imi despaturesc ziarul si incep sa citesc.
Peste cateva minute estimate de mine apar si elevii imi pun meticulos ziarul in sertar si ma adrezez lor:
"-Buna ziua,bine ati revenit la ora despre Istoria Magiei astazi vom invata despre Grecia Antica"

Grecia Antica

Mitologia Greaca,
Mitologia greacă cuprinde o colecţie de mituri care provin din Grecia antică. Aceste povestiri familiare tuturor grecilor antici formau fundamentele ritualurilor lor şi erau o prezentare a lumii. - Mitologia greacă a fost preluată sub o altă formă mai tîrziu de către cuceritorii romani. Este una dintre mitologiile cele mai temeinic prelucrate poetic, astfel că nu dispunem decît aproape numai de izvoare literare şi filosofice (Homer, Hesiod, Pindar, Platon, Lukian), speculaţii anecdotice (Ailianos), antimitografii (Euhemeros, xenophanes), eseuri teologice (Plutarh) şi rareori de informaţii ale istoricilor capturate direct din tradiţie (Herodot, Pausanias, Tucidide).
- Mitologia greacă este pragmatică reflectînd fie cruzimile precivilizaţiei arcadice, fie conflictele între ionieni şi dorieni, fie chiar lipsa de scrupul în lupta de organizare a vieţii primelor grupuri sociale statornice şi a spaţiului comercial maritim.
- Mitologia greacă şi-a format un panteon exclusiv antropomorfic, amoral, sacralizînd defecte umane capitale (viclenia, adulterul, incestul, paricidul, crima, vanitatea, trufia, lăcomia, nedreptatea).
- Zeii greci nu dispun de atribute divine în sens major avînd nevoie de informatori şi crainici ca să afle despre mersul lumii. Însuşi Euripide pune în gura unui personaj din tragedia ,,Hyppolitos“ remarca: ,,Zeii ar trebui să fie mai înţelepţi decît muritorii“
- Personajele mitologiei greceşti sînt cei doisprezece zei ai Olimpului: Afrodita-întruchiparea frumuseţii, Apollo, Ares războinicul, Artemis-zeiţa vînătorii, Atena-zeiţa înţelepciunii născută chiar din creştetul lui Zeus; Demetra, Hera-zeiţa supremă, fiica lui Cronos şi a Rheei, sora lui Zeus, Poseidon şi Hades; Hephaistos; Hermes, Hestia, Poseidon-zeul Mării, Zeus-zeul suprem, cel mai mic dintre fiii lui Cronos şi ai Rheei. Fraţii lui sînt Poseidon şi Hades, zeul lumii subterane. Alte zeităţi mai sînt Atlas, Dionysos-zeul vinului, Morfeu etc.

Originile Grecilor
Mitoligia greacă împreună cu marile epopei homerice reprezentau singurele mărturii ale istoriei greceşti de dinainte de venirea dorienilor. Lumea arheologiei a cunoscut însă un lucru uimitor: bancherul german Schliemann, om cult şi pasionat de arheologie chiar dacă nu era un profesionist, a descoperit ruinele vechii cetăţi Troia undeva pe valea rîului Meandru, în Turcia actuală. Evenimentul este cu atît mai interesant întrucît Schliemann nu a avut o altă sursă geografică decît poemele lui Homer Iliada şi Odiseea. Aventurierul neamţ a crezut că a decoperit Troia din vremea lui Priam şi trupurile lui Agamemnon şi ale oamenilor săi, dar după un timp s-a putut observa că de fapt aurul troian şi mormintele miceniene erau cu sute de ani mai vechi decît sugerau datele tradiţionale pentru războiul troian, aşa cum a fost prezentat de Homer. Sir Arthur Evans de la Ashmolean Museum din Oxford a căutat răspunsul în Creta. Scrierea găsită pe sigiliile vîndute de comercianţii din Atena l-au condus acolo. Pe vremea lui Herodot şi a lui Tucidide exista o puternică tradiţie despre un mare rege din Cnossos pe nume Minos care domina tot bazinul Mării Egee. După ce reuşeşte să achiziţioneze terenurile din Cnossos, Evans deschide un nou capitol al cercetării arheologice. El era convins că grecii din zona continentală îi datorao Cretei propria lor cultură şi chiar a sugerat c[ Cnossosul controla o mare parte a Greciei cînd se afla la apogeul puterii. După ce zona cercetărilor se extinde devine limpede că civilizaţia numită pînă atunci miceniană, deşi influenţată de Creta, avea propriile sale caracteristici. Arheologia şi tradiţia orală a legendelor şi miturilor tîrzii sînt cele două surse ale istoriei bazinului Mării Egee. Legenda s-a văzut a fi destul de utilă pentru Schliemann care a fost condus de Homer la Micene. La baza oricărei reconstrucţii istorice şi a interpretării diferitelor tradiţii orale stă arheologia care prin descoperirile ei ajută la limpezirea multor limite pe care le deţine legenda. Într-o perioadă se credea că aşezările umane nu apăruseră în Grecia înainte de neoliticul tîrziu, dar în 1961 a fost găsit craniul unui om de neanderthal în Peninsula Chalcidică. Începuturile aşezărilor neolitice au fost împinse în urmă pînă în mileniul al VII-lea, iar siturile vechi descoperite la Nea Nikomedia în Macedonia şi în peştera Franchti din Argolida arată o evoluţie destul de timpurie. La Nea Nikomedia ceramica a fost datată între circa 6500-6000 înainte de era noastră. Săpăturile arheologice au descoperit faptul că în Neolitic obsidianul vulcanic se folosea pentru cuţite, seceri, lame şi alte unelte mici cu marginea ascuţită. În Grecia nu exista obsidian şi insula Melos din sudul Cicladelor deţinea monopolul. Descoperirile făcute sub palatul din Cnossos au dus la concluzia că în toată zona de uscat, în Ciclade şi în Creta, era răspîndit un mod de viaţă asemănător. Majoritatea aşezărilor erau sate mici în care principalele activităţi erau creşterea animalelor (oi, capre) şi vînătoarea. Agricultura era una rudimentară. Comerţul cu obsidian era foarte răspîndit, iar piatra şi osul constituiau materialele standard pentru majoritatea uneltelor. Înainte de încheierea perioadei neolitice se folosea într-o oarecare măsură cuprul dar s-au găsit şi urme de argint. Într-o perioadă cuprul s-a folosit la o scară largă dar în momentul în care s-a descoperit faptul că un amestec între cositor şi cupru generează bronzul, un metal mult mai tare, atunci a avut loc o adevărată revoluţie atît în agricultură cît şi în sistemul de luptă

Zeii Greciei Antice,
Mitologia greacă este una dintre mitologiile cele mai temeinic prelucrate poetic, astfel că nu dispunem decât aproape numai de izvoare literare şi filozofice (Homer, Hesiod, Pindar, Platon, Lukian), speculaţii anecdotice (Ailianos), antimitografii (Euhemeros, Xenophanes), eseuri teologice (Plutarh) şi rareori de informaţii ale istoricilor, capturate direct din tradiţie (Herodot, Pausanias, Thukydides); totuşi deşi chiar acestea din urmă au pus în circulaţie informaţii intermediare, preluate de alţii anterior, mitologia greacă este o mitologie pragmatică, adesea anecdotică, reflectând fie cruzimile sălbăticiei precivilizaţiei arcadice, fie conflictele între ionieni şi dorieni, fie chiar lipsa de scrupul în lupta de organizare a vieţii primelor grupuri sociale statornice şi a spaţiului comercial maritim.

Mitologia greacă şi-a elaborat un panteon aproape exclusiv antropomorfic, amoral, sacralizând defecte umane capitale (viclenia, adulterul, incestul, paricidul şi fratricidul şi în genere crima, vanitatea, trufia, lăcomia, nedreptatea).

Oratorul Isokrates (436 - 338 î.Hr.) scrie că poeţii "au istorisit asemenea poveşti despre zei, cum nu ar cuteza nimeni să rostească nici despre duşmani; căci ei le-au reproşat zeilor nu numai răpiri, adultere şi acceptare de plocoane de la oameni, ci şi că s-ar fi înfruptat din carnea propiilor copii, că şi-ar fi emasculat taţii, că şi-ar fi pus în lanţuri mamele precum şi multe alte fărădelegi născocite pe seama lor" (Asupra schimbului de bunuri, XI, 38).

Zeii greci nu sunt numai prin excelenţă antropomorfi, nu au numai firi omeneşti, dar de fapt nu dispun de atribute divine în sens major (departe de absolutul concept ulterior din filozofia greacă); în miturile timpurii, aceşti zei au chiar puteri limitate (mai ales în epopeile homerice); de ex. când Zeus îşi izgoneşte fiica (Thetis), îi cere: "Du-te fără ca Hera să te poată zări" (Iliada, I, 522-523); aceştia au nevoie de informatori şi crainici, ca să afle despre mersul lumii; sunt supuşi surprizelor şi manevraţi de certuri, ambiţii, orgoliu, capricii, fiind impulsivi şi răzbunători (deşi unii "teologi" antici, ca Hesiod, au încercat să justifice aceste trăsături). Tot panteonul olimpian - lipsit de măreţie -duce o viaţă de clan certăreţ lipsit de norme morale, incestuos, excesiv în actele erotice. În ciuda faptului că hrana şi băutura lor sunt, teoretic, ambrozia şi nectarul, zeii Helladei mănâncă şi beau din belşug vin şi cărnuri, iar atunci când vizitează pe oameni, dorm, suferă de boli şi, ca orice societate primitivă, ascultă muzica lui Apollon şi a Muzelor numai la ospeţe. Deşi lacomi de sacrificii, pe care le doresc adesea în hecatombă, în mod paradoxal, ei nu suportă să vadă cadavre.

Spirit lucid, Euripides pune în gura unui personaj din tragedia Hyppolitos o afirmaţie dură: "Zeii ar trebui să fie mai înţelepţi decât muritorii".

Miturile apar în societăţile primitive când nu au nici un scop artistic în sine, fiind absorbite de cultură, ca o materie primă a ei, în etapele istorice ulterioare, de consolidare a civilizaţiei. Ramura indoeuropeană, venind în sudul Europei, şi-a adus propiile mituri arice (în primul rând cultul lui Dyaus Pitar, devenit Zeus) şi a absorbit mitologiile locale (egeeană, pelasgă), ca şi miturile dispersate ale unor populaţii mărunte, despre care nu mai ştim decât ce oferă tot miturile greceşti, de ex. frecvenţa pomenirii traiului troglodit al arcadienilor. Probabil de acolo şi persistenţa până într-o anumită epocă a sacrificiilor umane, ca şi a fetişismului (zeii înşeşi au fetişuri); de asemeni, supravieţuirea animismului, în nenumăratele Nimfe, Dryade, Hamadryade, Naiade, Oceanide ş.a. Erau stăruitoare şi tradiţiile totemice, aduse din fondul aric comun sau împrumutate de la populaţiile locale: Hera era uneori simbolizată de o vacă (Homer o numea "cea cu ochi de vacă"); Zeus era uneori taur, doica sa Amaltheia era capră, Athena era bufniţă, iar Apollon lup; tribul mirmidonilor avea ca strămoş totemic furnics (myrmex), iar imaginile culturale cretene trădează şi ele o amplă zoolatrie, provenită din totemuri.

Lumea mitologiei greceşti este complexă: monştrii, războaie, intrigi şi zei indiscreţi sunt numeroşi, iar genealogia lor se încrucişează deseori.

Este important de reţinut că grecii antici amestecau evenimentele din mitologia lor cu cele din istorie. De asemenea Iliada şi Odiseea sunt considerate istorice.[\b]

TEMA: Vorbiti in 5 zece randuri despre un zeu ales de voi si specificati de ce ati ales acest zeu![/u]

[b]SUCCES LA TEMA!!

Anul 1 Mesaje : 56 Geleoni : 5512 Reputatie : 1

Afrodita - Zeita frumusetii

Cred ca Zeita Afrodita are o istorie cat se poate de interesanta, de aceea, tema este despre ea. Potrivit legendei, Afrodita s-a nascut in Cipru [Stancile Afroditei]. În privinţa naşterii ei există două variante: prima ar fi că este fiica lui Zeus şi a Dionei, cealaltă spune că s-a născut din spuma mării.
Cu toate că este căsătorită cu Hefaistos, un zeu schiop si hidos, ea a fost iubită de zeii Ares, zeul războiului, Dionysos, Hermes şi Poseidon , precum şi de muritorii de Anchises şi Adonis.
Exista un episod care arata puterea Afroditei. Zeus a poruncit ca mărul de aur aruncat de Eris, zeiţa vrăjbei, să fie acordat de un muritor, Paris, celei pe care o va socoti el mai frumoasă. Cele trei zeiţe s-au înfăţişat înaintea lui Paris pe muntele Ida şi au început să-şi laude farmecele, promiţându-i fiecare câte un dar. Cucerit de frumuseţea Afroditei şi de darul făgăduit de ea - acela de a o lua de soţie pe cea mai frumoasă muritoare, pe Elena din Troia - Paris i-a dat ei mărul.

foarte buna tema Denis dar ai uitat sa specifici de ce ai ales aceasta zeita Wink

Nota:9,5
O voi trece in catalog imediat.

Hera-zeita femeilor si a casatoriei

Hera este personificarea feminina a cerului, in special a cerului nocturn. Ea este sora si sotie in acelasi timp a lui Zeus, impartind cu acesta puterea. Este zeita femeilor si a casatoriei.

Hermione, era putin confuza ,si ridica mana si o intreba pe domnisoara profesoara:
-Domnisoara profesoara, pot sa scriu si despre un semi-zeu?
Si aceasta astepta raspunsul...

Mary isi ridica prvirea si ii raspunse elevei:
"-Sigur ca da pana la urma are si el puteri de zeu!"

OFF: Rachel nu iti dau nota pentru ca nu vreau sa iti dau nota mica asa refa-ti tema si respecta cerinta facand tema de 5-10 randuri si specifica de ce ai ales acel zeu Wink

Succes!

OOC: Ok,merci pt sansa
Tema
Atena-zeita intelepciunii.
Sincer,vroiam s-o aleg pe Afrodita-dar e deja aleasa -pentru ca mi-a placut de ea de cand eram mica-nu mai stiu de unde auzisem de ea .Dar asa,am ales-o pe Atena pentru ca mi se pare cat de cat la fel de interesanta ca si Afrodita si pentru ca inseamna very very little cu mine-la personalitate

Atena (Athena, numita si Palas Athena) era zeita intelepciunii, a strategiei, disciplinei, si a mestesugurilor. Potrivit legendei, Atena ar fi inventat torsul si tesutul. Atena este, dintre toate zeitatile Panteonului grecesc, cea mai apropiata de Zeus, ca una ce este nascuta, fara mama, direct din capul lui si intrupand o parte din insusirile tatalui sau. Ea conduce armatele la victorie si tot ea prezideaza la incheierea pacii. Si Ares este zeul razboiului, dar acesta este un zeu sangeros, iubind varsarea de sange pentru varsarea de sange insasi. Atena este inteleapta, prudenta, duce luptele la bun sfarsit, apoi prezideaza operele din timp de pace: adunarile din agora (piata publica), sedintele senatului etc. Ea protejeaza munca, meseriile, artele.

o tema foarte frunpasa Domnisoara Slytherin
Nota:10

Heracle - numit de către romani Hercules - era fiul lui Zeus şi al Alcmenei. Pentru a se uni cu Alcmene, Zeus a luat chipul şi înfăţişarea soţului ei, Amphitryon, plecat să lupte împotriva teleboenilor. Din unirea Alcmenei cu Zeus s-a născut Heracle, iar din unirea Alcmenei cu Amphitryon, sosit imediat după aceea, s-a născut Iphicles, frate geamăn cu Heracle. Heracle este zeul meu prefrat, de fapt semi-zeu. Este foarte puternic si vrea sa salveze lumea. Este un exemplu bun de urmat.

o tema excelenta Domnisoara Greanger Smile

Nota:10+

TEMA:
Poseidon era zeul mării, fiul lui Cronos şi al Rheei. În mitologia romană este cunoscut sub numele de Neptun. Ca şi ceilalţi fraţi ai săi, când s-a născut, Poseidon a fost înghiţit de către tatăl său şi apoi dat afară.

Mai târziu a luptat alături de olimpieni împotriva titanilor. Când, în urma victoriei, s-a făcut împărţirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Hades lumea subpământeană, iar lui Poseidon Împărăţia apelor. El sălăşluia în fundul mării împreună cu soţia sa, Amfitrite, alături de care, uneori, urmat de un întreg cortegiu marin şi purtat de un car tras de cai înaripaţi, spinteca valurile.

Poseidon stârnea furtunile sau făcea ca apele mării să devină liniştite, el scotea insule la iveală sau le cufunda pe altele lovindu-le cu tridentul său, făcea să izvorască râuri sau să se închege lacuri. O dată el a încercat împreună cu Hera şi cu Athena să-l pună în lanţuri pe Zeus, dar încercarea a dat greş. De atunci Poseidon a fost mereu alături de preaputernicul său frate care cârmuia destinele lumii.

Legat de numele său este episodul întrecerii care a avut loc între el şi Athena atunci când a fost să-şi împartă între ei pământul Atticei. Un alt episod îl înfăţişează pe zeul mării lucrând cot la cot cu Apollo, ca să înalţe zidurile Troiei. Faptul că nu a fost răsplătit pentru munca sa a atras mânia lui Poseidon asupra troienilor. Această mânie, şi faptul că Odysseus i-a ucis un fiu, pe ciclopul Polyphemus, l-a determinat pe puternicul zeu să-l urmărească pe erou cu răzbunarea sa, nimicindu-i pe rând corăbiile şi aruncându-l de pe un ţărm pe altul. Cu zeiţele sau cu muritoarele de rând Poseidon a avut numeroşi fii şi fiice, majoritatea înfăţişaţi ca nişte fiinţe monstruoase sau a căror forţă era de temut. Printre aceştia se numărau: ciclopul Polyphemus, gigantul Chrysaor, aloizii, Lamus - regele lestrigonilor, Triton etc.

L-am ales deoarece mi s-a parut interesant

O tema buna Domnisoara Potter
NOTA: 9.5

» Lectia I Grecia Antica
» Lectia 1. Alohomora
» Lectia 1. Linosezia
» Lectia 2. Isolia
» Lectia 1. Alohomora