Atât cufărul greu, cât și colivia bufniței îi făceau înaintea dificilă prin Expresul de Hogwarts. Tocmai ce se urcase, iar acesta începu lunga călătorie spre meleagurile magice. Se gândea la Castel, la colegi .. avea o vagă presimțire că deja știe la ce casă va fi : Viperini. Era un motiv de mândrie pentru familia ei, dar nu era sigură de ce ar fi trebuit ea să simtă în legătură cu asta. Nu avea o pasiune profundă pentru Magia Neagră, dar nici nu nega legăturile ei cu această lume.
Găsi într-un sfârșit un compartiment în care mai era loc. Doar alte două fete se mai aflau acolo. Una dintre ele mângâia o pisică foarte drăgălașă. Picături reci se coborau de-a lungul geamului, lăsând urme. Se pare că vremea devine deja din ce în ce mai mohorâtă.
Alungându-și gândurile, intră în compartiment. Le salută pe celelalte fete, zâmbindu-le, și își pune deoparte bagajele.
”Eu sunt Charlotte. Celelalte compartimente sunt pline, sper că nu deranjez.”