Paseam incetisor prin tern.Eu si sobolanul meu ne intrebam,daca vom gasi un compartiment liber.Am gasit chiar unul gol se pare...Era atat de liniste,asa cu puteam sta linistita.Imi placea singuratatea,
dar parca se auzea pasi in afara compartimentului.Stiu ce-am spus mai devreme,dar totusi mi-ar placea putina companie.Nu.Se pare ca nu a intrat nimeni.Eram trista,simtieam ca o sa fiu la Oci-de-Soim,dar nici nu mai aveam sperante ca voi fi la Cercetasi sau Viperini.Asta era cea mai mare dorinta a mea.Parca imi venea sa plang.De ce oare,am eu calitatile unui Ochi-de-siom?De ce am eu ghinionul asta?
Parca imi doream sa vina cineva,sa stea cu mine.Sa nu plang singura...(singuratatea e frumoasa,dar plictisitoare si trista aproape tot timpul).
Am asteptat sa porneasca trenul...A pornit...Tot ce mai era de asteptat era sa ajung la castel si sa-mi spuna ca sunt la Ochi-de-soim.Oricum,ppoate ma voi obisnuii,iar castelul ramane la fel de frumos si asa.
-Sper sa nu fiu la Astropufi sau Ochi-de-siom mai ales...a spus domnisoara evans cu un murmur.