Un corp de rafturi de langa peretele din spate se zgaltai. Apoi camera fu din nou cufundata in tacere. Nu se auzea decat ploaia cazand ritmic pe pervazul inghetat si vantul ce zgaria ferestrele in cautarea unui fisuri ca sa patrunda inlauntru.
Acesta din urma tesea o simfonie armonioasa cu respiratul usor,al unei fete adormite in biblioteca.Parea atat de mica si de fragila cazuta in uitarea sa.
Parea studenta...sa fi fost profesoara?..nu si dadea seama.Se schimbasera atat de multe de cand Daniel decisese sa pararseasca scoala-si uite-l acum se intorcea la problema de care fugise atat. Sa fi fost din responsabilitate sau din plictiseaa ,nici el nu stia sigur. Isi scutura zapada de pe pardesiu si il agata pe un scaun. Se uita pe un calendar,iar pentru o clipa ochii lui scaparara o scanteie de uimire. Va sa zica era 2010.Ce zi aiurea .si cand te gandesti ca numai ieri a fost 2020.Isi dorea sa nu fie nevoit sa mai ramana in aceasta bucla a timpului nici o secunda.Nici viitorul nu era prea stralucit,dar nu isi dadea seama ce ar putea schimba in trecutul sau.Era ce a fost si ieri si ce va ramane in eternitate-un strain.
Fara sa mai arda gazul degeaba incepu sa caute carti care sa vorbeasca despre aceasta problema temporala..in cele ce nu gasea,le arunca pe masa.Din pacate una dintre aceste grele,colturoase si vechi carti,ateriza in capul viperinei prefesoare,trezind-o.
"Scuze" zise el grabit intorcandu-se..si cofundandu-se tot mai adanc in problema sa.